Alexandru Obregia

Alexandru Obregia

Alexandru Obregia (n. 20 iulie 1860, Iași ; d. 24 iulie 1937, București) a fost un cunoscut medic psihiatru și profesor universitar, titularul Catedrei de Psihiatrie și Clinica bolilor mintale din cadrul Facultății de Medicină din Bucureștiîntre 1910 – 1924.

Elev al Profesorului Dr. Alexandru Suțu, cariera sa este legată de dezvoltarea psihiatriei în România. A studiat morfologia sistemului nervos, schizofrenia și paralizia generală; de asemenea, a introdus puncția suboccipitală în practica neurologică.

În 1923 instalează Clinica de Psihiatrie în noul creat Spital Central de boli nervoase și mentale, care actualmente îi poartă numele, situat pe Șoseau Berceni nr. 10. Inițial cel mai mare spital din România, a fost construit la inițiativa și după concepția Profesorului Obregia între 1907- 1910, cu sprijinul omului politic Gh. Gr. Cantacuzino („Nababul”), dar inaugararea a fost întârziată de lipsa fondurilor și de izbucnirea Primului Război Mondial. Alexandru Obregia a funcționat între anii 1927-1930 ca director superior tehnic și administrativ al Spitalului Central (unul dintre mai multele nume ale acestui spital). Se retrage în 1934, moștenitor spiritual fiindu-i elevul său Profesor Petre Tomescu.

Alexandru Obregia este fratele lui Anastasie Obregia. A fost protagonist al unei mult discutate în epocă pasiuni pentru o frumoasă evreică de 17-18 ani, pasiune care l-a făcut să renunțe la familie.

Bustul dr. Alexandru Obregia, realizat de sculptorul român Frederic Storck, este instalat din 1935 în parcul din fața pavilionului central al Spitalului clinic de psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia” din București.

Share