Constantin Cernat

Constantin Cernat

Constantin Cernat, fost director general al Direcției Poliției de Siguranță în perioada interbelică, erou în Primul Răboi Mondial, a fost omorât de comuniști în închisoarea de la Gherla.

S-a născut la 18 septembrie 1882 în Letea, județul Bacău. Deși părinții săi au fost plugari, l-au dat la școală, iar el a învățat bine, și-a luat licența în drept la Universitatea din Iași și a ajuns avocat. S-a căsătorit cu Maria Cristescu și a avut trei copii.

Înrolat pe frontul Primului Război Mondial, Cernat a participat la 36 de atacuri la baionetă, fiind rănit de 16 ori. Pentru merite deosebite a fost numit Prim Comisar Regal în vremea Regelui Ferdinand. În 1921 a participat la arestarea participanților la primul congres al Partidului Comunist Român. A fost o vreme directorul Administrației Penitenciarelor. În 1936, în vremea lui Carol al II-lea, a fost numit directorul general al Poliției de Siguranță. S-a specializat în mai multe țări și a primit mari distincții europene: în Franța – Legiunea de onoare, în Polonia – Polonia Restituta, în Cehoslovacia – Leul Alb. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, se spune în dosarul său de la CNSAS că a avut „atitudine binevoitoare față de etnicii evrei din detașamentele de muncă”.

După război, s-a retras la proprietatea familiei de lângă Focșani. În 1948, a fost ridicat de Siguranța Focșani pentru nepredarea averii și dus la Pitești. Era colonel în rezervă, și ca viticultor, deținea 8 ha de vie. Soția sa a fost arestată și dusă la Târgșor, torturată cu bestialitate, acolo declan­șân­du-i-se o leucemie, iar înainte de arestare fusese obligată să predea totul: casa, crama și instalațiile vinicole, grajdurile, animalele, terenurile.

În 1953, după cinci ani de arest, Constantin Cernat a fost condamnat la temniță grea pe viață, sub învinuirea de „activitate intensă contra clasei muncitoare și mișcării revo­lu­ționare”. A cunoscut închisorile de la Pitești, Sibiu, Galați, Jilava, Făgăraș și Gherla.

Comisarul de poliție Florin Șinca, în cartea „Martirii Poli­ției Române”, bazându-se pe documente din arhivele CNSAS, afirmă: „După 12 ani de încarcerare, în majoritate petrecuți la izolare și în zarcă, atunci când în România s-a declanșat un nou val de represiune, Constantin Cernat a fost ucis la Gherla cu bestiale lovituri de rangă, pe coridorul dintre celule, în auzul deținuților care au început să strige gardienilor: «Nu-l loviți, e bătrân!»” În urma loviturilor, a murit la 21 martie 1960, la vârsta de 78 de ani.

Familia sa a aflat de plecarea la Domnul a bătrânului colonel de poliție abia în 1963, când a fost trimis prin poștă sacul cu lucruri aparținătoare. În cadrul emisiunii „Memorialul durerii”, realizat de Lucia Hossu-Longin, fiul cel mare, arhitectul Alexandru Cernat, a declarat că a ascuns sacul în podul casei și l-a deschis abia atunci, în fața camerei de filmat. În el se aflau: o gamelă și hainele și ghetele din ziua arestării tatălui său. Obiec­­tele sunt expuse acum în Memorialul de la Sighet.

Constantin Cernat a fost îngropat la Cărămidărie, un loc din cimitirul închisorii Gherla. Odată cu el, în așa-numitul „Lot Cernat”, au mai fost arestați încă 30 de inculpați.

Share