Simion Mehedinți

Simion Mehedinți

Simion Mehedinți (n. 19 octombrie 1868, Soveja – d. 14 decembrie 1962, București) a fost un academician, geograf și geopolitician român. Spirit filozofic, format la școala lui Titu Maiorescu, a desfășurat o vastă activitate culturală ca educator al maselor și cu deosebire al tineretului, prin scrierile și numeroasele sale conferințe ținute în fața studențimii române din centrele universitare ale țării. Simion Mehedinți a fost un adept al ideilor naționaliste și legionare.

Și-a făcut studiile la București, apoi în Franța și Germania. A fost profesor la Universitatea din București, la prima catedră de geografie din România. Academician – a fost membru titular al Academiei Române din anul1915. A fost director al revistei Convorbiri literare.

A avut un rol important în dezvoltarea gândirii geografice și geopolitice în România. S-a preocupat de stabilirea obiectului și conținutului geografiei, de precizarea locului ei în sistemul științelor, de determinarea legilor și categoriilor geografice și a metodelor de cercetare în geografie și geopolitică.

A elaborat un sistem propriu de gândire geografică, concretizat în lucrarea sa fundamentală Terra – introducere în geografia ca știință (2 vol., 1931). Între 1940 și 1944 a colaborat cu revista Geopolitică și geoistorie.

Numit la 17 mai 1900 profesor la Facultatea de Litere din București, la prima catedră de geografie înființată în România, Simion Mehedinți a format în această calitate generațiile de mari geografi ai țării în frunte cuGeorge Vâlsan, Constantin Brătescu, Vintilă Mihăilescu, Mihail D. David și alții. A devenit membru al Mișcării legionare și era un admirator al lui Corneliu Zelea Codreanu [necesită citare].

A colaborat la numeroase ziare și reviste (mai ales Convorbiri literare pe care a condus-o mulți ani): „Cuvântul Studențesc”, „Duminica poporului”, „Lamura”, precum și la cele de specialitate, cu multe studii de geografie, metodologie geografică și mai ales antropogeografie: „Analele Academiei Române”, „Buletinul Societății Române de Geografie”, „Analele Dobrogei”, „Natura”, „Anuarul de Geografie și Antropogeografie”, „Volkermagasin” (Germania) și multe altele.

Marginalizat după instaurarea comunismului (cea mai mare parte a studiilor sale fiind interzise de noua orânduire politică), s-a stins din viață în anul 1962.

Opere selective

  • Die Kartographische Induktion (teza). Leipzig, 1900
  • Etrogeneitatea celor patru sfere. București, 1900
  • Problemele geografiei contemporane ca știință despre Cosmos. București, 1900
  • Introducere în studiul geografiei. București, 1904
  • Die rumänische Steppe. Leipzig, 1904
  • Către noua generație. București, 1912
  • Poporul. București, 1913
  • Primăvara literară, București, 1914
  • Omul politic. București, 1915
  • Școala poporului, București, 1918
  • Legea Eforiilor, București, 1918
  • Însușirile omului de Stat, București, 1919
  • Altă creștere: Școala muncii, București, 1919
  • Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca și uneltele sale (Discurs de recepție la Academia Română), București, 1920
  • Vechimea poporului româan și legătura cu elementele alogene, București, 1924
  • Titu Maiorescu, București, 1925
  • Școala română și capitalul biologic al poporului român, Biblioteca eugenică și biopolitică a ASTREI, Cluj, 1927
  • Cadrul antropogeografic. Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul. Vol. I, 1918-1928, București
  • Terra (metodologie geografică). Operă de importanță științifică mondială, aclamată de specialiștii mondiali în domeniu. Bucuresti, 1930
  • Opere complete. „Fundația pentru Literatură și Artă”, București
  • Geografia României, București
  • Geografia României pentru clasa a III-a, București
  • Aproprie-te de Isus prin biserica noastră și prin alegerea educatorilor, București
  • Quelque observations sur l’evolution de la geographie en Roumanie. În „La vie scientifique en Roumanie”, Academia Română, tomul IV: „Sciences pures” I, pag. 329-371. București, 1937
  • Geografie și geografi la începutul sec. XIX-lea, Editura „SOCEC”, București, 144 pag.
  • Geografie și geografi la începutul sec. XX – Însemnări cu privire la desvoltarea științelor și a învățământului în România, Editura „SOCEC”, București, 1938
  • Trilogia științei. Cercetător – erudit – savant. În „Memoriul Secției Istorice a Academiei”. Tip. Monitorul Oficial, București, 1939, 110 pagini
  • Învățătorul și straja țării, Editura „CUGETAREA”, București, 276 pagini
  • Ce este Transilvania? Biblioteca „Revistei Istorice Române”, București, 1940. (Traducere în limba engleză: „What is Transylvania?” de Traian Golea, Editura „Romanian Historical Studies”, Miami Beach, Florida, 1986

Publicații și studii

  • Insula Șerpilor. În „Buletinul S.R.R. de Geografie”, Vol. XIV
  • Locul geografiei între știinte. În „Buletinul S.R.R. de geografie, Vol. XV
  • Obiectul și definiția geografiei. În „Convorbiri litarare”, 1901
  • Aplicări antropogeografice în sfera etnografiei, istoriei și a altor științe. În „Anuarul de Geografie și Antropogeografie”, Vol. I, 1910
  • Observări asupra Dobrogei. În „Buletinul S.R.R. de Geografie”, Vol. XXXVIII, 1919
  • Premise etnografice în istoria românilor. În „Analele Academiei Române”, București, 1922
  • Dacia pontica și Dacia carpatica. În „Buletinul S.R.R. de Geografie”, Vol. 47, București, 1923
  • Religia ca mijloc de caracterizare a unui popor. În „Analele Academiei Române”, București, 1924
  • Rumänische Volkskultur. În „Völkermagazin”, Berlin, 1924
  • Direcția „Convorbirilor literare” și îndrumarea poporului român. În „Convorbiri literare”, Ianuarie-Aprilie 1927, Anul LIX
  • Considerațiuni geopolitice în Milvovia, anul I, numărul 1, București, 1930 [2]
  • Coordonate etnografice: civilizația și cultura. În „Memoriile Academiei Române”, București, 1930
  • Moța-Marin – Urmașii lui Eminescu. În „Cuvântul Studențesc”, Anul XII, Nr. 1-4, Ianuarie – Februarie 1937, București
  • Deliormanul, o verigă între Carpați și țărmul Mării Negre. În „Analele Dobrogei”, Anul XIV, Nr. 2, 1938
  • Legăturile noastre cu Dunărea și Marea. Conferință inaugurală a ciclului de prelegeri: „Apele, Dunărea și Marea Neagră” ținute la Liga Navală Română, București, 1938
  • Creștinismul Românesc. În „Chemarea Vremii”, 194o
Share