Dimitrie Ioan Mangeron

Dimitrie Ioan Mangeron

Dimitrie Ioan Mangeron (n. 15/28 noiembrie 1906, Chișinău – d. 27 februarie 1991, Iași) a fost un matematician român, membru corespondent (1990) al Academiei Române. Nu a fost membru al Partidului Comunist, acesta fiind motivul pentru care a fost primit in Academia Romana in 1990, dupa Revolutie.

Tatăl a fost mecanic de locomotivă, care circula pe ruta Chișinău – Sankt Petersburg. A absolvit liceul la Ungheni și Facultatea de Științe (secția matematici) la Universitatea din Iași, unde a fost oprit să lucreze, inițial ca asistent, mai apoi ca șef de lucrări, conferențiar și profesor.

A urmat şcoala primară la Ungheni şi studiile secundare la Liceul “Alecu Russo” din Chişinău. Între 1923-1930 a urmat studiile universitare la Facultatea de Ştiinţe la Secţia Matematică a Universităţii din Iaşi. Între 1930-1932 beneficiază de o bursă în Italia unde, sub îndrumarea renumitului matematician Mauro Picone realizează o teză de doctorat în domeniul ecuaţiilor diferenţiale.

Revenit în ţară – după efectuarea unui scurt stagiu de perfecţionare la Universitatea din Götingen (Germania) – D.I. Mangeron îşi începe cariera la Universitatea ieşeană ca asistent, iar din 1936 este conferenţiar la disciplina de analiză matematică. Începând cu anul 1937 se mută la Şcoala Politehnică din Iaşi, unde activează ca profesor de matematici speciale şi de mecanică teoretică. Studiul ecuaţiilor cu derivate parţiale a fost principalul său domeniu de cercetare în care, singur sau împreună cu mulţi dintre elevii şi colaboratorii săi, a publicat sute de lucrări ştiinţifice în reviste de prestigiu din ţară şi străinătate. O serie de rezultate îi poartă numele, dacă e să numim doar ecuaţiile poli-vibrante, denumite apoi Ecuaţii Mangeron, care au constituit un punct de plecare în cercetările altor matematicieni.

Poliglot, plin de entuziasm şi spirit de iniţiativă, a legat numeroase prietenii cu oameni de ştiinţă de pretutindeni fiind invitat să conferenţieze sau să ţină cursuri la universităţi de prestigiu din Germania, Italia, Canada, Brazilia, URSS, Japonia etc. Ca profesor a atras admiraţia studenţilor, în jurul său creându-se numeroase legende. A fost membru în peste 25 de societăţi ştiinţifice internaţionale de matematică, mecanică aeronautică şi astronautică. Datorită unor opţiuni politice din tinereţe şi a regimului comunist pe care l-a traversat, recunoaşterea academică în ţară a venit târziu, în 1991, când a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

Mangeron este unul dintre matematicienii cei mai prolifici din România. A publicat peste 600 de lucrări, inclusiv o monografie amplă în 3 volume, consacrată mecanicii corpului rigid, care a fost domeniul principal de interes științific. A avut preocupări în domeniul ecuațiilor diferențiale, neliniaritate, robotică, astronautică ș.a. Era poliglot. Citea în 10 limbi și publica în 6 limbi. Ca profesor universitar a fost unul dintre cei care au atras admirațiile studenților de pretudindeni. A fost membru a peste 25 de societăți științifice internaționale, inclusiv a Societății Americane de matematică, a Societății Internaționale de astronautică ș.a.

Acad. Dimitrie I. Mangeron a fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Podgoria Copou, la mormântul său fiind amplasat un bust de bronz. În prezent, bulevardul ieșean care străbate splaiul Bahluiului de la Facultatea de Chimie Industrială la Facultatea de Construcții și Arhitectură poartă numele academicianului Dimitrie Mangeron.

Povești care ne merg la suflet

  • În clasele primare începe să îşi câştige existenţa prin lecţii particulare date colegilor de clasă. După decesul tatălui survenit în 1916 datorită unui atac de cord, tânărul Mangeron trebuie să contribuie la veniturile familiei.
  • Şi-a uimit învăţătorii prin uşurinţa cu care asimila cunoştinţele predate.
  • Se bucură de sprijinul direct şi neprecupeţit al profesorului Mauro Picone, pe care îl consideră mentorul său spiritual şi căruia avea să-i poarte toată viaţa o profundă recunoştinţă, pentru teza de doctorat.
  • A fost membru activ sau de onoare în peste 25 de societăţi, asociaţii, academii de matematică, mecanică, aeronautică şi astronautică din Anglia, Austria, Canada, Franţa, Elveţia, India, Italia, Japonia, Germania, S. U. A., Suedia şi Rusia.
  • A publicat peste 600 de lucrări.
  • Citea în 10 limbi şi publica în 6 limbi.
  • A fost primit ca membru onorific al Academiei Române în 1990, după Revoluţie.
  • Astazi, la mormântul Profesorului D. I. Mangeron se află un monument, ridicat de foştii săi admiratori, iar Bulevardul pe care se află facultăţile Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi” poartă numele „Bulevardul D. Mangeron”.

Opera

  • Mecanica rigidului (Ed. Tehnică, București, 3 vol., 1978-1980-1981) – în colaborare cu prof.dr. Nicolae Irimiciuc
  • Sopra un problema al contorno per un’equazione differenziale non lineare alle derivate parziali di quarto ordine con le caratteristiche reali doppie. Rendiconti Accad. d. L. Roma (6) 16, 305-310, 1932
  • Sur certains problemes а la frontire pour une classe d’equations aux derivees partielles d’ordre superieure. C.R. Acad. Sci., Paris, 204, 94-96.
  • Corespondență cu tangenta isoclină . I, II. Gaz. mat., București, 47, 208-212, 257-261. 1942
  • Über Beziehungen zwischen Lösungen partieller Differentialgleichungen unterschiedlicher Typen und über gewisse neue Funktionenklassen bezüglich polyvibrierender Gleichungen. (Spanish). Math. Notae 21(1968/69), 95-103 (1970). – coautor: Mehmet N. Oguztöreli
  • Дифференциальные системы генерирующие классы функций и их приложения.(French summary). Mem. Sect. Stiint., Ser. IV 12, No.1, 25-41 (1989/1991). – coautori: M.P. Lenyuk și conf.dr. Petru-Teodor Crăciunaș
  • Symmetrical branched systems vibrations. (English) Mem. Sect. Stiint., Ser. IV 12, No.1, 43-57 (1989/1991). – coautori: prof.dr. ing. Ioan Goia și lect.dr. Sorin Vlase
  • ș.a. peste 600.

A încetat din viaţă în Iaşi la 26 februarie 1991.

Share